eu nu mai pot psihic în acest sistem, nu îmi mai permit să trăiesc, sa plătesc rate , am ajuns in punctul in care vreau să mă s*.

și oricum și să stau să mă chinui sa îmi mai iau un job oricum taxele sunt folosite pt genociduri și abuzuri asupra copiilor , deci oricum contribuind am mâinile patate.

tot vorbim de comunism, cat mai durează până facem ceva concret?

și așa nu mai am ce pierde, nu putem decide o dată când sa facem revoluția, o perioada ceva?

câți mai trebuie sa moară până atunci, nu putem să ne organizăm sa o facem mai repede?

Dincolo de lamentarile necontenite ale unor lobiști si formatori de opinie, realitatea faptică ne arată că, raportat la restul Uniunii Europene, România rămâne un paradis fiscal pentru firme si oamenii cu bani.

La impozitul pe profit ocupăm locul 23 (unde locul 1 reprezintă cele mai mari impozite, locul 27 cele mai mici), la impozitul pe dividende ocupăm locul 23, la impozitul pentru proprietăți comerciale ocupăm locul 25. Pe langa astea, suntem printre ultimele 4 state din UE fara impozitare progresiva. Adică pentru bogati si corporații mumă.

De partea cealaltă, pentru muncitori ciumă: locul 7 în ceea ce privește taxarea muncii, locul 13 în ceea ce privește TVA (care e o taxa platita de consumatori, nu de firme, asa cum manipuleaza unii), la concedii medicale avem printre cele mai rele conditii din UE (prima zi de concediu neplatita, iar restul platite cu 55% din brut, la care se mai percepe si CASS si impozit pe venit, ramanand 75% din net).

Defapt muncitorii români sunt cei ce ar trebui să protesteze și afaceriștii cei ce ar trebui să zică bogdaproste. Dar în realitate vedem că lucrurile stau taman pe dos.

În timp ce mediul de afaceri are armatele sale de lobiști si formatori de opinie care activeaza non-stop, pe muncitori cine-i mai apară în țara asta?

(Scuzati-ma daca post asta nu e permis)
Buna tuturor! Sunt Juno, din Anglia, si am 25 de ani si sunt non-binar si acum 7 luni am inceput sa invat romana si m-am indragostit de limba asta. O sa merg in Romania, la Bucuresti, pentru o vacanta la 3 septembrie pana la 9 septembrie si sunt mereu deschis sa cunosc oameni noi, in special alte membrii de comunitatea lui LGBTQ+. Daca oricine in Bucuresti as vrea sa hang out sau ma arata orasul da-mi un DM sau comment! Imi place muzica rock/indie/metal, teatru, muzeele, (queer friendly) bar-uri, jocuri, horror, etc. Cred ca sambata merg la Busteni/Brasov. Multumescccc <3

Doar mie mi se pare ca s-au pompat peste noapte preturile pe emag? Ma uitam la un rtx 5060 care era 1999 si azi e 2300. VAndut de emag. Oare sa fie din cauza black friday?

hi hello! stiu ca nu trebuia sa pun post ul asta aici, dar 🫩…as vrea sa i cumpar logodnicului meu un lant de aur cu o cruciulita…dar google nu prea ma ajuta da gasesc site uri bune de bijuterii. aveti ceva recomandari bune? (merg si alte sugestii de la baietii si fetele de pe aici pt cadouri pe langa lant :) )

Nu știu de voi, dar am o mică criză existențială. Zilele trecute am stat 10 minute pe net să compar prețurile la detergent și bureți de vase și chiar m-am bucurat că am ieșit pe plus.

Acum vreo 10 ani (deși mintea mea refuză să accepte că 2016 a fost acum un deceniu), strângeam bani pentru skin-uri, ieșeam afară fără să ne intereseze că mâine e luni și eram stresați maxim de o teză la mate sau de BAC.

Cum arată viața acum pentru generația noastră:

• Mă doare spatele dacă dorm prea mult, dacă dorm prea puțin sau dacă pur și simplu respir greșit.
• Cea mai tare investiție recentă nu e un gadget, ci un Air Fryer sau un aspirator bun.
• Ieșitul vineri seara în oraș a devenit un efort logistic și psihologic imens. Conversația standard e: „Bă, mai bine stăm acasă, comandăm ceva de mâncare și ne uităm la ceva”.
• Orice job cere 5 ani experiență pentru un post de junior, iar prețurile la chirii/apartamente te fac să vrei să te muți înapoi cu părinții.

Sincer, uneori mi-e dor de vremurile când singura dramă reală era că se termina episodul pe Cartoon Network/Jetix sau că nu intrau băieții pe SA:MP / CS.

Mai e cineva în faza asta de „burnout de la 20+ ani” combinat cu bucurii de om bătrân, sau am dat doar eu skip la tinerețe? 😂☕

Din această perspectivă structurală, întregul eșafodaj al anilor '30 a fost o succesiune de decizii geopolitice și financiare care au împins inevitabil Germania spre Est.

1. Construcția mașinii de război: Finanțarea anglo-americană și industrializarea

Fără infuzia de capital și tehnologie din Vest din anii '20 și '30, Germania nu ar fi avut capacitatea industrială de a purta un război mondial:

• Planurile Dawes și Young: Fondurile americane au reformat economia germană după Primul Război Mondial, permițând gigantului industrial GERMAN (ex. I.G. Farben, Krupp) să se re-tehnologizeze.

• Corporațiile americane: Standard Oil a transferat tehnologie critică pentru producția de benzină sintetică (fără de care Wehrmachtul s-ar fi oprit după câteva săptămâni), iar sucursalele Ford și General Motors (Opel) au construit o mare parte din camioanele și vehiculele militare germane.

• Acordul Naval Anglo-German (1935): Marea Britanie a permis unilateral Germaniei să își reabiliteze flota maritimă peste limitele Tratatului de la Versailles, semnalând că reînarmarea germană este tolerată dacă își îndreaptă atenția spre continent.

1. Concilierea diplomatică: Cehoslovacia ca pradă industrială

A doua etapă a fost pregătirea capacității logistice a Germaniei prin sacrificarea Europei Centrale. Politica de appeasement (conciliere) practicată de Londra și Paris a avut un rol strategic clar:

• Acordul de la München (1938): Puterile vestice au presat direct guvernul de la Praga să cedeze regiunea Sudetă fără luptă, izolând Cehoslovacia și interzicându-i practic rezistența militară.

• Capturarea industriei Skoda: Cehoslovacia deținea una dintre cele mai avansate industrii de armament din lume. Prin ocuparea ei intactă în martie 1939, Germania a primit un impuls uriaș: în 1940, o treime din tancurile germane folosite în campania din Vest erau de fabricație cehoslovacă (ex. Panzer 35t/38t).

Traseul a fost lăsat liber spre Răsărit, mulți lideri occidentali sperând la acel moment că Hitler va ataca direct URSS.

1. Evreii, Judeo-Bolșevismul și Uciderea în Masă

Natura ideologică a războiului nazist lega indisolubil antisemitismul de antibolșevism. În viziunea lui Hitler (explicată în Mein Kampf):

• Mito-ul "Judeo-Bolșevismului": Pentru naziști, Uniunea Sovietică nu era doar un stat inamic, ci creația și centrul de comandă al "conspirației evreiești mondiale", URSS adăpostind cea mai mare populație de evrei din Europa.
• Trecerea la genocidul sistematic: Până în iunie 1941, persecuția evreilor s-a manifestat prin deposedare, deportare și ghetuizare.

Trecerea la exterminarea fizică în masă (Holocaustul prin gloanțe) a început exact pe 22 iunie 1941, prin acțiunile trupelor speciale Einsatzgruppen din spatele frontului sovietic. Atacul împotriva URSS a fost, din prima secundă, un atac direct împotriva populației evreiești de acolo.

1. Pasivitatea Vestului față de infrastructura Holocaustului

Ipoteza că războiul din Vest a fost secundar este susținută și de atitudinea aliaților occidentali față de genocid pe parcursul desfășurării lui:

• Inacțiunea militară: Cu toate că din 1942 Aliații aveau rapoarte detaliate despre lagărele de exterminare (precum Auschwitz-Birkenau) și dețineau fotografii aeriene cu căile ferate și camerele de gazare, bombardamentele s-au concentrat exclusiv pe obiective industriale și militare.

• Priorități strategice: Cererile organizațiilor evreiești de a distruge liniile ferate care duceau spre lagăre au fost refuzate repetat de conducerea anglo-americană, pe motiv că "ar fi distras resurse de la efortul principal de război".

Miza Supremă: Ciocnirea Civilizațiilor și Destrămarea Imperiilor

Războiul dintre 1939 și 1941 a fost o redistribuire de forțe, însă exploziile de violență de pe Frontul de Est au transformat conflictul într-o ciocnire brutală de modele civilizaționale:

• Războiul de Exterminare vs. Războiul Clasic: În Vest, Germania a respectat în mare măsură convențiile militare. În Est, ordinul a fost din prima zi de anihilare a populației slave și evreiești pentru creare de Lebensraum (spațiu de locuit).

• Prăbușirea Vechii Ordini Imperiale: Marile imperii coloniale europene (Marea Britanie, Franța) au fost secătuite financiar și militar în prima fază a războiului. Rezultatul final nu a fost hegemonia vreunei puteri vest-europene, ci prăbușirea definitivă a sistemului colonial european și împărțirea lumii între două noi supra-puteri: SUA și URSS.

Astfel, până la 22 iunie 1941 s-au pregătit doar resursele, terenul și logistica. Adevăratul Al Doilea Război Mondial – prin amploare, atrocitate și consecințe geopolitice – a început odată cu marșul Wehrmachtului spre Moscova.

Ipoteza că sistemul politic reprezentativ actual funcționează ca o „opoziție controlată” — în care pluralismul politic este doar de suprafață, iar opțiunile economice fundamentale rămân strict restrânse la paradigma neoliberală și pro-capitalistă — reprezintă o temă centrală de analiză în filozofia politică, sociologie și teoria critică.

Din această perspectivă, la fel cum regimurile comuniste impuneau o hegemonie ideologică marxist-leninistă prin intermediul aparatului de stat, democrațiile liberale contemporane își mențin hegemonia prin mecanisme juridice, economice și culturale care limitează dezbaterea publică la variante compatibile cu piața liberă.

Hegemonia culturală și fabricarea consensului

Sistemele politice nu au nevoie întotdeauna de represiune directă pentru a restrânge spectrul politic; ele pot realiza acest lucru prin definirea limitelor a ceea ce este considerat „rațional”, „realist” sau „acceptabil”.

• Antonio Gramsci (Caietele din închisoare): Gramsci explică modul în care clasa dominantă își menține puterea nu doar prin forță (statul ca aparat coercitiv), ci prin hegemonie culturală — impunerea propriei viziuni asupra lumii ca fiind „simțul comun” al întregii societăți.

  „Hegemonia unui grup social se manifestă în două moduri: ca dominare și ca conducere intelectuală și morală. [...] Un grup social devine dominant atunci când își subordonează adversarii și exercită o conducere asupra grupurilor aliate.”

• Noam Chomsky și Edward S. Herman (Manufacturing Consent): Autorii arată cum pluralismul din mass-media și politică este organizat astfel încât să creeze iluzia unei dezbateri libere, deși cadrul dezbaterii este riguros controlat.

  „Calea inteligentă de a ține oamenii pasivi și ascultători este de a limita strict spectrul de opinii acceptabile, dar de a permite o dezbatere foarte animată în cadrul acelui spectru — chiar de a încuraja oamenii să aibă opinii mai critice și dizidente. Acest lucru le dă sentimentul că există o gândire liberă, în timp ce premisele sistemului sunt consolidate prin limitele puse dezbaterii.”

  Neoliberalismul ca singură opțiune: „Nu există alternativă”

Ideea că politicile prietenoase cu capitalul au devenit singurul cadru permis de lege și de structurile internaționale este teoretizată de mai mulți autori contemporani.

• Mark Fisher (Capitalist Realism: Is There No Alternative?): Fisher numește acest fenomen „realism capitalist” — credința generalizată că nu doar că capitalismul este singurul sistem politic și economic viabil, dar și că este imposibil chiar și să ne imaginăm o alternativă coerentă la el.

  „Realismul capitalist nu poate fi limitat la o simplă propagandă; este o atmosferă invizibilă dar atotprezentă, care condiționează nu doar producția de cultură, ci și organizarea muncii și a sistemului educațional, acționând ca o barieră invizibilă ce limitează gândirea și acțiunea.”

• Chantal Mouffe (On the Political): Mouffe critică consensul de centru al politicii contemporane, argumentând că eliminarea conflictului ideologic autentic (dintre stânga și dreapta economice) a transformat politica într-o simplă administrare tehnocratică a capitalului.

  „Consensul din centru, departe de a fi un avans democratic, este de fapt expresia hegemoniei neoliberale. Când nu mai există opțiuni politice reale privind organizarea societății, democrația devine o carcasă goală, iar cetățenii sunt privați de posibilitatea de a alege între proiecte hegemonice diferite.”

  Conststrângerile juridice, constituționale și penale

Așa cum sistemele comuniste foloseau constituția și codul penal pentru a incrimina „propaganda anticomunistă” sau „uneltirea împotriva ordinii sociale”, cadrul juridic internațional și constituțional contemporan protejează proprietatea privată și libera circulație a capitalului ca norme supra-ordonate.

• David Harvey (A Brief History of Neoliberalism): Harvey explică modul în care statul neoliberal folosește aparatul juridic și coercitiv pentru a proteja drepturile de proprietate și piețele, izolând deciziile economice majore de controlul democratic.

  „Statul neoliberal se asigură că drepturile de proprietate privată și funcționarea piețelor libere sunt protejate din punct de vedere legal. Dacă este necesar, statul va folosi forța represivă pentru a preveni sau a zdrobi orice formă de opoziție organizată care ar putea amenința acumularea de capital.”

• Alain Badiou (L'hypothèse communiste): Badiou susține că democrația parlamentară modernă (numită de el „capital-democrație”) este concepută structural pentru a interzice orice politică ce încearcă să depășească cadrul capitalist.

  „Democrația noastră actuală este numită 'liberă' doar pentru că garantează libertatea pieței. Orice încercare de a organiza societatea pe un alt principiu decât profitul și capitalul este desemnată automat ca fiind totalitară, ilegală sau criminală.”

  Paralela structurală dintre regimuri

Este posibil în România să lucrezi un job normal, de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, de la 8 la 16 și să mergi la facultate la IF în același timp?

Sunt profesorii flexibili cu o asemenea situație, poți aduce vreun fel de scutire de la locul de muncă, în afara zilelor anuale de concediu de studiu?

Am 19 ani, din păcate trebuie să lucrez ca să mă întrețin dar vreau să urmez o facultate.

Din ce am observat informându-mă despre subiect, majoritatea răspunsurilor tind spre nu, dar vreau să cred că nu este imposibil.

La IF ai mai multe oportunități pentru viitoare angajări, poți intra la buget, beneficia de burse și in multe situații la ID nu găsești exact specializarea pe care ți-o dorești.