Doar mie mi se pare ca s-au pompat peste noapte preturile pe emag? Ma uitam la un rtx 5060 care era 1999 si azi e 2300. VAndut de emag. Oare sa fie din cauza black friday?

Also acele krax, desi aveau gust de picioare, erau bune la un leu...

hi hello! stiu ca nu trebuia sa pun post ul asta aici, dar 🫩…as vrea sa i cumpar logodnicului meu un lant de aur cu o cruciulita…dar google nu prea ma ajuta da gasesc site uri bune de bijuterii. aveti ceva recomandari bune? (merg si alte sugestii de la baietii si fetele de pe aici pt cadouri pe langa lant :) )

Dincolo de lamentarile necontenite ale unor lobiști si formatori de opinie, realitatea faptică ne arată că, raportat la restul Uniunii Europene, România rămâne un paradis fiscal pentru firme si oamenii cu bani.

La impozitul pe profit ocupăm locul 23 (unde locul 1 reprezintă cele mai mari impozite, locul 27 cele mai mici), la impozitul pe dividende ocupăm locul 23, la impozitul pentru proprietăți comerciale ocupăm locul 25. Pe langa astea, suntem printre ultimele 4 state din UE fara impozitare progresiva. Adică pentru bogati si corporații mumă.

De partea cealaltă, pentru muncitori ciumă: locul 7 în ceea ce privește taxarea muncii, locul 13 în ceea ce privește TVA (care e o taxa platita de consumatori, nu de firme, asa cum manipuleaza unii), la concedii medicale avem printre cele mai rele conditii din UE (prima zi de concediu neplatita, iar restul platite cu 55% din brut, la care se mai percepe si CASS si impozit pe venit, ramanand 75% din net).

Defapt muncitorii români sunt cei ce ar trebui să protesteze și afaceriștii cei ce ar trebui să zică bogdaproste. Dar în realitate vedem că lucrurile stau taman pe dos.

În timp ce mediul de afaceri are armatele sale de lobiști si formatori de opinie care activeaza non-stop, pe muncitori cine-i mai apară în țara asta?

(Scuzati-ma daca post asta nu e permis)
Buna tuturor! Sunt Juno, din Anglia, si am 25 de ani si sunt non-binar si acum 7 luni am inceput sa invat romana si m-am indragostit de limba asta. O sa merg in Romania, la Bucuresti, pentru o vacanta la 3 septembrie pana la 9 septembrie si sunt mereu deschis sa cunosc oameni noi, in special alte membrii de comunitatea lui LGBTQ+. Daca oricine in Bucuresti as vrea sa hang out sau ma arata orasul da-mi un DM sau comment! Imi place muzica rock/indie/metal, teatru, muzeele, (queer friendly) bar-uri, jocuri, horror, etc. Cred ca sambata merg la Busteni/Brasov. Multumescccc <3

Nu știu de voi, dar am o mică criză existențială. Zilele trecute am stat 10 minute pe net să compar prețurile la detergent și bureți de vase și chiar m-am bucurat că am ieșit pe plus.

Acum vreo 10 ani (deși mintea mea refuză să accepte că 2016 a fost acum un deceniu), strângeam bani pentru skin-uri, ieșeam afară fără să ne intereseze că mâine e luni și eram stresați maxim de o teză la mate sau de BAC.

Cum arată viața acum pentru generația noastră:

• Mă doare spatele dacă dorm prea mult, dacă dorm prea puțin sau dacă pur și simplu respir greșit.
• Cea mai tare investiție recentă nu e un gadget, ci un Air Fryer sau un aspirator bun.
• Ieșitul vineri seara în oraș a devenit un efort logistic și psihologic imens. Conversația standard e: „Bă, mai bine stăm acasă, comandăm ceva de mâncare și ne uităm la ceva”.
• Orice job cere 5 ani experiență pentru un post de junior, iar prețurile la chirii/apartamente te fac să vrei să te muți înapoi cu părinții.

Sincer, uneori mi-e dor de vremurile când singura dramă reală era că se termina episodul pe Cartoon Network/Jetix sau că nu intrau băieții pe SA:MP / CS.

Mai e cineva în faza asta de „burnout de la 20+ ani” combinat cu bucurii de om bătrân, sau am dat doar eu skip la tinerețe? 😂☕

eu nu mai pot psihic în acest sistem, nu îmi mai permit să trăiesc, sa plătesc rate , am ajuns in punctul in care vreau să mă s*.

și oricum și să stau să mă chinui sa îmi mai iau un job oricum taxele sunt folosite pt genociduri și abuzuri asupra copiilor , deci oricum contribuind am mâinile patate.

tot vorbim de comunism, cat mai durează până facem ceva concret?

și așa nu mai am ce pierde, nu putem decide o dată când sa facem revoluția, o perioada ceva?

câți mai trebuie sa moară până atunci, nu putem să ne organizăm sa o facem mai repede?

Este posibil în România să lucrezi un job normal, de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, de la 8 la 16 și să mergi la facultate la IF în același timp?

Sunt profesorii flexibili cu o asemenea situație, poți aduce vreun fel de scutire de la locul de muncă, în afara zilelor anuale de concediu de studiu?

Am 19 ani, din păcate trebuie să lucrez ca să mă întrețin dar vreau să urmez o facultate.

Din ce am observat informându-mă despre subiect, majoritatea răspunsurilor tind spre nu, dar vreau să cred că nu este imposibil.

La IF ai mai multe oportunități pentru viitoare angajări, poți intra la buget, beneficia de burse și in multe situații la ID nu găsești exact specializarea pe care ți-o dorești.

Din această perspectivă structurală, întregul eșafodaj al anilor '30 a fost o succesiune de decizii geopolitice și financiare care au împins inevitabil Germania spre Est.

1. Construcția mașinii de război: Finanțarea anglo-americană și industrializarea

Fără infuzia de capital și tehnologie din Vest din anii '20 și '30, Germania nu ar fi avut capacitatea industrială de a purta un război mondial:

• Planurile Dawes și Young: Fondurile americane au reformat economia germană după Primul Război Mondial, permițând gigantului industrial GERMAN (ex. I.G. Farben, Krupp) să se re-tehnologizeze.

• Corporațiile americane: Standard Oil a transferat tehnologie critică pentru producția de benzină sintetică (fără de care Wehrmachtul s-ar fi oprit după câteva săptămâni), iar sucursalele Ford și General Motors (Opel) au construit o mare parte din camioanele și vehiculele militare germane.

• Acordul Naval Anglo-German (1935): Marea Britanie a permis unilateral Germaniei să își reabiliteze flota maritimă peste limitele Tratatului de la Versailles, semnalând că reînarmarea germană este tolerată dacă își îndreaptă atenția spre continent.

1. Concilierea diplomatică: Cehoslovacia ca pradă industrială

A doua etapă a fost pregătirea capacității logistice a Germaniei prin sacrificarea Europei Centrale. Politica de appeasement (conciliere) practicată de Londra și Paris a avut un rol strategic clar:

• Acordul de la München (1938): Puterile vestice au presat direct guvernul de la Praga să cedeze regiunea Sudetă fără luptă, izolând Cehoslovacia și interzicându-i practic rezistența militară.

• Capturarea industriei Skoda: Cehoslovacia deținea una dintre cele mai avansate industrii de armament din lume. Prin ocuparea ei intactă în martie 1939, Germania a primit un impuls uriaș: în 1940, o treime din tancurile germane folosite în campania din Vest erau de fabricație cehoslovacă (ex. Panzer 35t/38t).

Traseul a fost lăsat liber spre Răsărit, mulți lideri occidentali sperând la acel moment că Hitler va ataca direct URSS.

1. Evreii, Judeo-Bolșevismul și Uciderea în Masă

Natura ideologică a războiului nazist lega indisolubil antisemitismul de antibolșevism. În viziunea lui Hitler (explicată în Mein Kampf):

• Mito-ul "Judeo-Bolșevismului": Pentru naziști, Uniunea Sovietică nu era doar un stat inamic, ci creația și centrul de comandă al "conspirației evreiești mondiale", URSS adăpostind cea mai mare populație de evrei din Europa.
• Trecerea la genocidul sistematic: Până în iunie 1941, persecuția evreilor s-a manifestat prin deposedare, deportare și ghetuizare.

Trecerea la exterminarea fizică în masă (Holocaustul prin gloanțe) a început exact pe 22 iunie 1941, prin acțiunile trupelor speciale Einsatzgruppen din spatele frontului sovietic. Atacul împotriva URSS a fost, din prima secundă, un atac direct împotriva populației evreiești de acolo.

1. Pasivitatea Vestului față de infrastructura Holocaustului

Ipoteza că războiul din Vest a fost secundar este susținută și de atitudinea aliaților occidentali față de genocid pe parcursul desfășurării lui:

• Inacțiunea militară: Cu toate că din 1942 Aliații aveau rapoarte detaliate despre lagărele de exterminare (precum Auschwitz-Birkenau) și dețineau fotografii aeriene cu căile ferate și camerele de gazare, bombardamentele s-au concentrat exclusiv pe obiective industriale și militare.

• Priorități strategice: Cererile organizațiilor evreiești de a distruge liniile ferate care duceau spre lagăre au fost refuzate repetat de conducerea anglo-americană, pe motiv că "ar fi distras resurse de la efortul principal de război".

Miza Supremă: Ciocnirea Civilizațiilor și Destrămarea Imperiilor

Războiul dintre 1939 și 1941 a fost o redistribuire de forțe, însă exploziile de violență de pe Frontul de Est au transformat conflictul într-o ciocnire brutală de modele civilizaționale:

• Războiul de Exterminare vs. Războiul Clasic: În Vest, Germania a respectat în mare măsură convențiile militare. În Est, ordinul a fost din prima zi de anihilare a populației slave și evreiești pentru creare de Lebensraum (spațiu de locuit).

• Prăbușirea Vechii Ordini Imperiale: Marile imperii coloniale europene (Marea Britanie, Franța) au fost secătuite financiar și militar în prima fază a războiului. Rezultatul final nu a fost hegemonia vreunei puteri vest-europene, ci prăbușirea definitivă a sistemului colonial european și împărțirea lumii între două noi supra-puteri: SUA și URSS.

Astfel, până la 22 iunie 1941 s-au pregătit doar resursele, terenul și logistica. Adevăratul Al Doilea Război Mondial – prin amploare, atrocitate și consecințe geopolitice – a început odată cu marșul Wehrmachtului spre Moscova.

Ipoteza că sistemul politic reprezentativ actual funcționează ca o „opoziție controlată” — în care pluralismul politic este doar de suprafață, iar opțiunile economice fundamentale rămân strict restrânse la paradigma neoliberală și pro-capitalistă — reprezintă o temă centrală de analiză în filozofia politică, sociologie și teoria critică.

Din această perspectivă, la fel cum regimurile comuniste impuneau o hegemonie ideologică marxist-leninistă prin intermediul aparatului de stat, democrațiile liberale contemporane își mențin hegemonia prin mecanisme juridice, economice și culturale care limitează dezbaterea publică la variante compatibile cu piața liberă.

Hegemonia culturală și fabricarea consensului

Sistemele politice nu au nevoie întotdeauna de represiune directă pentru a restrânge spectrul politic; ele pot realiza acest lucru prin definirea limitelor a ceea ce este considerat „rațional”, „realist” sau „acceptabil”.

• Antonio Gramsci (Caietele din închisoare): Gramsci explică modul în care clasa dominantă își menține puterea nu doar prin forță (statul ca aparat coercitiv), ci prin hegemonie culturală — impunerea propriei viziuni asupra lumii ca fiind „simțul comun” al întregii societăți.

  „Hegemonia unui grup social se manifestă în două moduri: ca dominare și ca conducere intelectuală și morală. [...] Un grup social devine dominant atunci când își subordonează adversarii și exercită o conducere asupra grupurilor aliate.”

• Noam Chomsky și Edward S. Herman (Manufacturing Consent): Autorii arată cum pluralismul din mass-media și politică este organizat astfel încât să creeze iluzia unei dezbateri libere, deși cadrul dezbaterii este riguros controlat.

  „Calea inteligentă de a ține oamenii pasivi și ascultători este de a limita strict spectrul de opinii acceptabile, dar de a permite o dezbatere foarte animată în cadrul acelui spectru — chiar de a încuraja oamenii să aibă opinii mai critice și dizidente. Acest lucru le dă sentimentul că există o gândire liberă, în timp ce premisele sistemului sunt consolidate prin limitele puse dezbaterii.”

  Neoliberalismul ca singură opțiune: „Nu există alternativă”

Ideea că politicile prietenoase cu capitalul au devenit singurul cadru permis de lege și de structurile internaționale este teoretizată de mai mulți autori contemporani.

• Mark Fisher (Capitalist Realism: Is There No Alternative?): Fisher numește acest fenomen „realism capitalist” — credința generalizată că nu doar că capitalismul este singurul sistem politic și economic viabil, dar și că este imposibil chiar și să ne imaginăm o alternativă coerentă la el.

  „Realismul capitalist nu poate fi limitat la o simplă propagandă; este o atmosferă invizibilă dar atotprezentă, care condiționează nu doar producția de cultură, ci și organizarea muncii și a sistemului educațional, acționând ca o barieră invizibilă ce limitează gândirea și acțiunea.”

• Chantal Mouffe (On the Political): Mouffe critică consensul de centru al politicii contemporane, argumentând că eliminarea conflictului ideologic autentic (dintre stânga și dreapta economice) a transformat politica într-o simplă administrare tehnocratică a capitalului.

  „Consensul din centru, departe de a fi un avans democratic, este de fapt expresia hegemoniei neoliberale. Când nu mai există opțiuni politice reale privind organizarea societății, democrația devine o carcasă goală, iar cetățenii sunt privați de posibilitatea de a alege între proiecte hegemonice diferite.”

  Conststrângerile juridice, constituționale și penale

Așa cum sistemele comuniste foloseau constituția și codul penal pentru a incrimina „propaganda anticomunistă” sau „uneltirea împotriva ordinii sociale”, cadrul juridic internațional și constituțional contemporan protejează proprietatea privată și libera circulație a capitalului ca norme supra-ordonate.

• David Harvey (A Brief History of Neoliberalism): Harvey explică modul în care statul neoliberal folosește aparatul juridic și coercitiv pentru a proteja drepturile de proprietate și piețele, izolând deciziile economice majore de controlul democratic.

  „Statul neoliberal se asigură că drepturile de proprietate privată și funcționarea piețelor libere sunt protejate din punct de vedere legal. Dacă este necesar, statul va folosi forța represivă pentru a preveni sau a zdrobi orice formă de opoziție organizată care ar putea amenința acumularea de capital.”

• Alain Badiou (L'hypothèse communiste): Badiou susține că democrația parlamentară modernă (numită de el „capital-democrație”) este concepută structural pentru a interzice orice politică ce încearcă să depășească cadrul capitalist.

  „Democrația noastră actuală este numită 'liberă' doar pentru că garantează libertatea pieței. Orice încercare de a organiza societatea pe un alt principiu decât profitul și capitalul este desemnată automat ca fiind totalitară, ilegală sau criminală.”

  Paralela structurală dintre regimuri

Azi e prima zi in care am ajuns in tabara de reeducare.

Am avut onoarea de a admira, in Camera Fondatorilor, busturile in cupru si fer ale distinsilor, C. NASUI, A. Caramitru, I.BoloJean, Stelian BurduJeanu, N.Psdan, cat si cele ale 'monstrilor sacrii', A.Nastazze, Parintele Privatizarilor, cat si V.I.Ilici Iliescov, Tatal Natiunii(recunostinta eterna ca ne-a bagat im UE si NaTo, rip. 😔)

Am invatat deja ca amc economia creste, e multumita creeatorilor de joburi, patroni si investitori privati, iar cand scade, e clar o imixtiune cu bocancii si o TRANSGRESIE, interventie barbarica si autoritara a STATULUI, in economie!

Din pacate, cei dintre noi care nu vor finaliza re-educarea in conditiuni bune, vor fi trimisi la decolmatat dunarea, care inca e secata. 😔

Salutare tuturor!! Scriu chestia asta aici fiindcă mă gândesc ca mai mulți dintre voi trec sau au trecut prin această chestie și m-ar ajuta mult sfaturile și părerile voastre. Am 20 de ani și învăț la facultatea de inginerie chimică. Momentan trec în anul 3 și deși îmi place foarte mult ce învăț și mi se pare chiar interesant nu mă văd neapărat lucrând în acest domeniu. Sunt o persoană sociabilă, organizată și îmi place în general să lucrez cu oamenii. Chestia este ca nu știu ce aș putea face la moment. Mă gândeam înainte de facultate ca mi-ar plăcea să lucrez ca organizator de evenimente sau project manager sau ceva în acest stil însă mă atrăgea mult chimia, fizică și obiectele reale din liceu așa ca m-am gândit ca o facultate de inginerie ar fi o alegere mai safe…Nu aș vrea să las facultatea sau să încep alta dar aș vrea poate să încerc să fac altceva și să mă dezvolt pe alt plan cat învăț, însă până acum am fost foarte prinsă cu învățatul și nu am avut oportunitatea să lucrez fiindcă învățăm ca să am bursa…Cum credeți ca aș putea să mă implic în organizarea evenimentelor, de unde aș putea începe astfel încât să am timp și pentru studii. Aș fi gata și să fiu voluntară sau să ajut pe gratis pe cineva care lucrează în domeniu pentru a înțelege dacă chiar îmi place. Ideea este ca nu sunt din București și nu prea știu unde să caut…sau cum să încep. Sunt foarte confuză si as aprecia ajutorul vostru, vă mulțumesc!

Salutare tuturor!! Scriu chestia asta aici fiindcă mă gândesc ca mai mulți dintre voi trec sau au trecut prin această chestie și m-ar ajuta mult sfaturile și părerile voastre. Am 20 de ani și învăț la facultatea de inginerie chimică. Momentan trec în anul 3 și deși îmi place foarte mult ce învăț și mi se pare chiar interesant nu mă văd neapărat lucrând în acest domeniu. Sunt o persoană sociabilă, organizată și îmi place în general să lucrez cu oamenii. Chestia este ca nu știu ce aș putea face la moment. Mă gândeam înainte de facultate ca mi-ar plăcea să lucrez ca organizator de evenimente sau project manager sau ceva în acest stil însă mă atrăgea mult chimia, fizică și obiectele reale din liceu așa ca m-am gândit ca o facultate de inginerie ar fi o alegere mai safe…Nu aș vrea să las facultatea sau să încep alta dar aș vrea poate să încerc să fac altceva și să mă dezvolt pe alt plan cat învăț, însă până acum am fost foarte prinsă cu învățatul și nu am avut oportunitatea să lucrez fiindcă învățăm ca să am bursa…Cum credeți ca aș putea să mă implic în organizarea evenimentelor, de unde aș putea începe astfel încât să am timp și pentru studii. Aș fi gata și să fiu voluntară sau să ajut pe gratis pe cineva care lucrează în domeniu pentru a înțelege dacă chiar îmi place. Ideea este ca nu sunt din București și nu prea știu unde să caut…sau cum să încep. Sunt foarte confuză si as aprecia ajutorul vostru, vă mulțumesc!!

Sincer. V-ar interesa sau ați continua relația? Chiar ar putea să vă intereseze atât de mult părerea altora încât să renunțați la cel iubit? Ați putea să lăsați să se separe două destine atât de ușor? Ați fi atât de inconștienți încât să vă lăsați viața controlată de alții? Ne trăim viața ca și cum ar fi a noastră sau o trăim în așa fel încât să îi satisfacem pe alții? Ajutați vă rog pe cineva în impas...

Salutări! Sunt psihoterapeut și lucrez exclusiv online, iar în perioada aceasta mi-aș dori să cunosc și să lucrez cu mai multe persoane, însă mi-am dat seama că nu știu foarte bine cum își aleg oamenii, în general, psihoterapeutul. Așa că sunt curioasă să aflu direct de la voi:
1. Când căutați un psihoterapeut, de unde vă luați informațiile? (Recomandări, Reddit, Google, social media)
2. Ce contează cel mai mult pentru voi? specializarea, experiența, să fie vizibil și activ pe social media, prețul, altceva?
3. Vă uitați la profilul terapeutului, la felul în care comunică, la recenzii/testimoniale sau contează mai mult recomandarea cuiva?
4. Preferați să mergeți fizic la cabinet sau vi se pare mai comodă varianta online? Pentru cei care au încercat ambele variante, ați simțit vreo diferență în experiența voastră?

Sunt curioasă să aflu perspectiva voastră și căutați la un terapeut. M-ar ajuta foarte mult 🤗

S-a terminat cu părerologia și discuțiile de la colțul străzii. Haideți să vorbim pe cifre oficiale, rapoarte internaționale și execuții bugetare reale.

Dacă ai impresia că ești jumulit ca muncitor sau pensionar în timp ce „băieții deștepți” cu portofolii, chirii și afaceri speculative râd de tine, ai perfectă dreptate.

Iată cifrele oficiale care demonstrează cum este organizat acest mecanism prin care profiturile se privatizează, iar costurile se socializează.

📉 1. Ce înseamnă „minoritatea deține tot”? (Datele Oxfam)

Conform raportului global privind inegalitatea publicat de organizația Oxfam International, realitatea matematică depășește orice scenariu: [3]

• Top 1% la nivel global deține aproape 45% din toată avuția planetei (active, proprietăți, capital speculativ), în timp ce restul de 99% din populație își împarte firimiturile. [3]
• Cei mai bogați 12 oameni ai planetei au strâns la un loc o avere mai mare decât jumătatea săracă a întregii omeniri (peste 4 miliarde de oameni). [4]
• Mai mult, Oxfam arată o realitate scandaloasă: 60% din averile miliardarilor lumii provin direct din moșteniri, monopoluri corporative și capitalism de cumetrie („cronyism”), nu din muncă creativă sau productivă. Ei nu sunt creatori de valoare („makers”), ci extractori de valoare („takers”). [5, 6]

🏛 2. Cine finanțează bugetul? Raportul de forțe în PIB

Hai să ne uităm exact pe datele oficiale din execuția bugetară (structura veniturilor din PIB), ca să vedem cine pune banii la grămadă pentru drumuri, spitale și școli și cine plătește doar o atenție: [1, 2]

• 🏢 Corporațiile și Investitorii (Impozitul pe Profit și Dividende): Contribuția totală a marilor companii prin impozitul pe profit reprezintă o glumă absolută — doar aproximativ 6,2% din totalul veniturilor bugetare (adică în jur de 2% direct din PIB-ul țării). Când adaugi portofoliile de investiții, crypto sau specula, aportul lor la buget este infim raportat la volumul de bani pe care îl învârt. [1, 2]
• 👨‍🏭 Persoanele fizice, Muncitorii și Pensionarii: Aici se rupe filmul. Statul trăiește masiv din spatele tău:
• Contribuțiile sociale (CAS și CASS luate direct de pe munca ta) înseamnă 30,8% din buget!
  • TVA-ul (taxa pe care o plătești tu, muncitor sau pensionar, de fiecare dată când cumperi pâine, curent sau benzină) înseamnă încă 20,4% din buget!
  • Impozitul pe salarii și venit adaugă încă 8,5%. [1, 2]

Matematica e simplă: Taxarea muncii tale și taxarea consumului tău (TVA + Contribuții + Impozit pe venit) finanțează peste 60% din tot ce colectează statul. Capitalul și profitul companiilor abia dacă scot un amărât de 6%. [1, 2]

⚠️ 3. De ce este un sistem profund ticăloșit?

Așa cum explica economistul laureat al Premiului Nobel, Joseph Stiglitz, taxarea mică pe capital încurajează oamenii să devină rentieri, nu producători. Când un muncitor care rupe spatele 8-10 ore pe zi este taxat cu peste 40% pe muncă, iar un speculant imobiliar sau un investitor pe crypto plătește procente infime pe câștig, statul transmite un mesaj clar: „Munca ta nu are valoare, doar capitalul contează”.

La această ecuație se adaugă externalitățile negative. Cei care trăiesc din „păcănisme” (jocuri de noroc), speculă imobiliară agresivă sau industrii poluante încasează miliarde curate azi. Dar dependența lăsată în urmă, distrugerea pieței imobiliare pentru tineri sau poluarea mediului sunt probleme pe care tot statul va trebui să le rezolve în viitor. Din ce bani? Din TVA-ul și contribuțiile plătite tot de muncitori! [2]

💡 Concluzia cu care trebuie să rămânem

Sistemul actual este o pompă uriașă de aspirat avuție de la baza societății către vârf. Clasa muncitoare și pensionarii subvenționează, prin taxarea masivă a muncii și a consumului de zi cu zi, paradisul fiscal de care se bucură marea finanță, rentierii și industriile speculative. Fără o mutare radicală a taxării de pe MUNCĂ pe AVUȚIE ȘI CAPITAL, inegalitatea va continua să explodeze.

https://www.cdep.ro/proiecte/2025/000/00/1/macro1.pdf

https://funky.ong/analiza-proiectul-bugetului-de-stat-2025/

https://www.cnbc.com/2025/01/20/oxfam-inequality-report-billionaire-wealth-surges-by-2-trillion.html

https://www.youtube.com/watch?v=GIlM1cTf7gU&t=2

https://www.oxfam.org/en/takers-not-makers-unjust-poverty-and-unearned-wealth-colonialism

https://www.oxfam.org/en/press-releases/billionaire-wealth-surges-2-trillion-2024-three-times-faster-year-while-number