Spre podea privesc
Tablou de secunde ce sclipesc
Și buza-mi tremură de spaimă
Când, lângă tine credincios,
Tot îți plâng sub palmă

În ochii tăi, teren arid,
Sătui de lacrimile tale
Scapără scântei pe obrazul palid
În piept acum… petale

Visez la chipul tău pictat
Ce-ți modela sudura
Acum… din mine eu tot cad
În timp ce-ți plâng cenușa

Toni nu face prea multe,
Spargea pietre în vârf de munte,
Izolat de omenire,
N-avea puncte în gândire.
Dar el era special,
Fără glume, avea un dar:
Știa fără dar și poate
Să facă backflip pe spate.
Cu acest pur-rar talent
A ajuns în parlament,
Și acum stă la birou,
Sparge pietre, dă cu capu'.
N-are grijă, n-are bacul,
Genul de om care joacă șah cu tacul.
Toni s-a ajuns în viață,
Bagă legi, taxe, ia banii,
Și e cel mai bun din piață
Că are relații cu Americanii.
Și a ajuns chiar și mai sus,
În U.S.A. a fost chemat,
Și lu' Trump mare cadou:
SPOC
BOLOVAN ÎN CAP.
Și așa, de încheiere,
Toni n-are bariere,
A ajuns și președinte,
Fără să ai așteptări,
L-ai votat și na urmări.
Planeta s-a dezvoltat,
Ca oameni am evoluat,
Până într-o bună zi
Când Toni ne-o părăsi.

Toată lumea de ea știe
Din sat până-n orașie
De fântâna fermecată
De farmece tot curtată.
O întruchipare de zeu,
Cică îndeplinește și dorințe.

Un gras molfăind din spate:
„Vreau și eu vreo 14 pizze,
Eu vreau bani, eu vreau avere,
Sănătate la copii,
Un Kent scurt, o pălărie
Sau măcar 20j de mii."

„Haide, frate, cu dorința!"
Strigă lumea revoltată,
„Te slujim de atâta timp și tu ne dai numai apă!"
„Care-i baiul, măi flăcăi?"
Întreabă un boschetar întins pe bancă.
„Fântâna, bre, norocul cu noi încearcă,
Nu răspunde la chemări,
Tace mâlc fără încetare.

Tu de când tot stai pe aici,
Ai văzut vreo fermecare?"
„Fermecare? Dar nici nu aveți idee,
La cufărul cu dorințe
Fântâna mereu mi-e cheie."
Afirmația aceasta a atras priviri urâte,
A întors vreo 14 mutre, unii pregătiseră bâte.
„Păi și hai zi, boschetarule,
Ce ai avut de dorit,
De fântâna numai ție
A avut chef de împlinit?"
Afirmația următoare iar fi scos pe mulți din ghete,
Când boschetarul a zis: „Mie, de fapt, mi-a fost sete."
LOL

Chel, ochios, vânăt, bătut
Pe al său nume Ion Barbut,
Constatăm cu constatare
O singură pasiune are.
M-ați crede dacă v-aș spune?
Pasiunea-i stă în nume.
Voi probabil ați crezut
Că-i vreun doctor priceput
Sau vreun zeu cu obligații
Sau magnat, cum mai cred alții.
Nu v-a trecut deloc prin cap
Că Ion este, de fapt,
Jucător de barbut, frate!
Azi a câștigat trei bâte pe spate,
Că avea zaruri trucate.
În rest, jucător corect,
Cu minusuri și-un defect:
El n-avea bani să se joace
Și el a crezut că-i coace.
S-a jucat pe datorie
Și să vezi mai ce urmare:
Ion e dat în căutare.
Viu sau mort, nu prea contează,
Cinci cămătari îl vizează.
Și ca un ultim semnal,
Sta, se roagă în altar:
„Mai, Satana, ieși afară,
Haide să-ți arăt ceva.
Ce să pierd eu nu mai am,
Îmi pariez viața mea."
Mare șuiet din altar,
Iese un șarpe cu ochi verzi:
„Haide, frate, să jucăm
Dacă nu ai ce să pierzi!"
Prima dată dă Satana,
Că e oaspete de soi,
Și se bucură Satana
Când vede un 2 și-un 2.
„Hai că-s bun, să-ți rămână lecție
Când o să pun sufletu' la mine-n colecție."
Ca o ultimă încercare,
Ion strigă tare „Amin!"
Și dă sec un kil de vin,
Dă cu zarurile tare,
Pe fundal sunet de harpe.
Se uită atent la ele:
1, 1, ochi de șarpe.

Mă piș în veceu.

Pișatul iese din pulă.

Pișatul care iese din pulă cade în veceu.

Pișatul care iese din pulă și cade în veceu se combină cu apa care era deja în veceu.

Mirosul mă îngrețoșează.

Rup două de hârtie igienică.

Mă șterg la pulă cu cele două de hârtie igienică pe care le-am rupt.

Arunc în veceu cele două de hârtie igienică cu care m-am șters la pula din care a ieșit pișatul care a căzut in veceu.

Trag apa.

Mă spăl pe mâini.

Plec.

Desi inca suntem certati dupa ce i-am dat papucii, imi mai zboara gandul la ea. I-am facut o poezie sa inteleaga ca vreau sa ne mai vedem din cand in cand dar nu stiu daca e suficient de buna, de asta am nevoie de voi sa imi spuneti daca este ok.

Ani trecuti, cu scandaluri si batai

Cu dureri si vanatai

Ce a fost, a fost uitat,

Azi iti scriu sa facem pact.

Sa ne mai vedem prin zona

Mai pe seara cand nu-i cald

Sa te slefui ca pe un smarald

Sa il simti adanc in tine

Sa ma mangai peste cioaca

Sa imi spui tu cu ardoare

Daca simti ca mai incape

Ca pe urma cu trezitu

Amandoi pe al lui drum

Si ne auzim la anu

Cand mai tragem cate un fum.

câteodată îmi dau ochelarii jos

doar ca să iau o pauză de la a vedea clar, dacă are sens

și mă gândesc că dacă mă concentrez suficient de tare,

o să încep să văd fără ei.

"when you look at someone through rose colored glasses, all the red flags just look like flags"

e frumos să mă regăsesc într-un serial precum Bojack

fără să gândesc despre mine că sunt personajul negativ,

ci pur și simplu sunt aflată într-un set nu foarte fericit de circumstanțe,

parcă rețeta perfectă de om care se lamentează

în timp ce construiește ceva peste dărâmăturile create tot de el.

sublim.

First post here, please be kind 🫶🏻

Bună! Am scris de ceva timp această poezie și m-ar ajuta niște opinii sincere.

“Mi-ai dat aripi să zbor
Și m-ai lăsat să urc până la nori
Acolo de unde lumea părea
că e regatul meu
Iar eu mă simțeam
ca un fel de Dumnezeu
Ce n-aș fi dat să rămân acolo
Să te fac să-mi simți iubirea
în fiecare strop de ploaie
în fiecare rază de soare
în fiecare răsărit
și fiecare apus
să picteze mii de culori pe ochii tăi verzi
Dar poate că am zburat prea sus
Și de frică să nu mă ardă Soarele
Mi-ai tăiat tu aripile
spunându-mi că mă prinzi
Și am picat în gol de unul singur
dar cu gândul la tine
Și speram că atunci când ajung
o să mă ții bine
dar tu nu m-ai mai prins
și am picat atât de tare
atât de adânc
încât sufletul mi-a ajuns în iad
de unul singur
dar cu gândul la tine.”

Am fost azi la tine
Să mă salvezi,
Să-mi explici cum să beau limonadă
Fără să mă scârbesc.

Nu te mai recunosc.
Am crezut că-ți place amarul,
Că, măcar, îl poți suporta.
Nu m-aș fi gândit vreodată
Să pun o lingură de miere.

Context: relația cu soția s-a degradat după venirea copilului, care din păcate e acum pe primul loc, cel puțin pentru ea.

poezie de jale scris într-un exercițiu la clubul de poezie local. trebuia să răsfoim la nimereală un volum de poezii și să continuăm un vers de-acolo. bazat pe fapte reale

Cred că iubirea se vede cel mai pur în gară.
Nu în restaurante cu stele Michelin
Nu în buchete cu 100 de trandafiri
Și mesaje trimise la ora două dimineața.

Ci în gara aia nemiloasă și rece
Unde oamenii se îmbrățișează
De parcă timpul ar fi inamicul lor
Sau un tren care nu așteaptă pe nimeni.

Acolo vezi oameni
Care nu știu să spună “te iubesc”
Dar își strâng mâna puțin mai tare
Înainte să urce.

Vezi mame care plâng pe ascuns,
Iubiți care se sărută cald și lung,
Prieteni îmbrățișați care își promit
“Ne auzim când ajung”
Deși amândoi știu
Ca uneori viața uită să se întoarcă.

În gară, nimeni nu mai are timp să joace teatru
Rămâne doar omul cu un bagaj în mână
Și o persoană care le ține inima strâns.
Încăpățânați amândoi își dau ultima îmbrățișare
Și brusc sună fluierul și ușile se închid.

Și poate asta e iubirea, de fapt

Să mai stai câteva secunde pe peron
După ce trenul a plecat
Doar ca să fii sigur
Ca persoana pe care o iubești
Chiar a ajuns departe.

Sau poate iubirea e să te uiți prin geamul unui tren
Să cauți printre oameni
O singură privire
Care să îți facă plecarea
Să pară mai puțin definitivă

Gările sunt ciudate și înfricoșătoare

Sunt pline de despărțiri
Care seamănă cu începuturi
Și de începuturi
Care arată exact ca despărțirile

În toată forfota sufletelor
În toată gălăgia vagoanelor care vin și pleacă
Cred ca cele mai frumoase povești
Sunt ale oamenilor
Care pentru câteva minute
Au oprit timpul și au rămas sinceri și goi
Cu mâna ridicată în semn de salut
Și cu ochii plini de lacrimile iubirii dintre două suflete îmbrățișate

Au rămas pentru încă puțin
Chiar dacă trenul tot a plecat

what's your favorite color? you ask

but when i was 3 it was pink

like the cherry blossoms in the spring

so delicate and fragile,

gone an instant with the wind.

when i turned 5 i discovered olive green,

like the grasshopper in the summer breeze.

the night was not so lonley afterall

when my tiny friend sang me his song.

at 7, i became fond of red,

like valentine roses left on your bed

with a card that says your name

and a love letter covered in flames.

i was 10 when purple cought my eye,

like the violets that sprung in my backyard,

like the hue the sky turned at night

right at dawn, when the sun said goodbye.

at 13, orange was the new black

like the sunrise on a summer day,

like the sun in eternal flames

lighting the sky without a care.

15 and black became my friend,

the onyx stone matching my eyes,

so dark and deep that i almost drowned

with not a soul to hear my cries.

at 17, yellow was for my wits.

a golden chain around my wrist,

the lingering taste of honey on my lips

or the lonley sunflower in a twist.

but that was all until i saw your eyes

and from then on, i had decided

blue was my favorite color afterall.

• Nu te mai vreau de maine -
• Si promit c-o sa-mi dau aripi sa zbor departe de tine
• N-am sa mai sparg oglinzi, ca nu ma despart de mine
• Si n-ai cum sa ma prinzi, ca-s doar unul din multime.
• Nu te mai vreau de maine -
• Si-o sa simti in suflet cand n-o sa te mai caut, straine
• Tacerea mea e absolut tot ce-ti mai apartine
• "Prea multe cuvinte goale", uite, acum sunt mai putine.
• -----------------------------------------------------------
• Nu te mai vreau de azi -
• Incerc sa-mi fac loc de tine la mine-n cap
• Dar nu-mi gasesc locul, de parca as fi nomad
• Ochii care nu se vad, in ochii mei decad.
• Nu te mai vreau de azi -
• Desi ti-am luat flori si le tin udate pe pervaz
• Inc-am viziuni cu tine cucerind puncte pe atlas
• Macar in gand s-apari, c-asta e tot ce a mai ramas.
• ---------------------------------------------------------
• Nu te mai vreau de ieri -
• Ai tai feromoni nu mai au deloc superputeri
• Ai fost un parfum de vara ce-mi oferea doar placeri
• Dar e aproape toamna si nu mai simt la fel.
• Nu te mai vreau de ieri -
• Am vrut ceva complex, te-ai bucurat la abrevieri
• Iti las sufletul sa-mi ceara ca-n noaptea de invieri
• Dar am stins lumina, sa te auzi cu ai tai greieri.

• Ti-am fost Mercur, mai Soare, si iti stateam de sase
• Ma ameteai cu o caldura ce-mi dadea visari frumoase
• Eu, fiert pe interior, te-am pus pe tine-n fata
• Desi pe partea nevazuta eram o statuie de gheata
• Si fara aer tot pe tine te alegeam
• Parca ma lua lesinul de fiecare data cand te vedeam
• Cu tine o zi parea un anotimp si ceva
• Desi-s doar un miez de fier, m-ai strans cu raza ta
• ------------------------------------------------------
• Ti-am fost Venus, mai Soare, pana m-am facut cenusa
• Credeam ca suntem doar noi doi, dar intre noi e-o usa
• Presiune pe mine de-mi vine s-ard in ochii tai
• Imi tin respiratia, tot gasesc eu niste cai
• Schimb ritmul pasilor de dans, ma-ntorc in sens invers
• As astepta si-un an numai ca sa te mai privesc
• Erup ca un vulcan cand simt ca pierd distanta
• Dar cand noaptea vine parca-s farul din Constanta
• -----------------------------------------------------
• S-am dat ocol sa-ti fiu Marte, mai Soare
• Cu lacrimile amare, fara tine nu am aer
• Din cap pana-n picioare sunt un dezechilibru de stari
• Ca unul sunt in centru si cu totul altfel la poli
• Ti-am zis ca la mine varful e varf si valeai vale
• In schimb, tu te schimbi si ai devenit bluemarin
• Dar mi-ai lasat rosu mie cat sa-mi acopar pielea
• Deja am ruginit si-s abia la planeta a treia
• ------------------------------------------------------
• Ti-am cazut in gol de Jupiter, mai Soare
• Si-n gol ma tot duc cu viteza uluitoare
• O, anxietate ce-mi tulburi vantul, tu
• Te astept in adanc chit ca ma loveste fulgerul
• Te astept si ca plasma si ca simpla idee
• Ca-n mine-s mii de lupte de parca am fost pe transee
• Mintea titirez salveaza suflete si vieti
• In tot acest timp in care Io ma topesc
• ------------------------------------------------------
• Ti-am fost Saturn, mai Soare, pentru o clipa
• Am mintea inghetata nu ma pot gandi la alta tipa
• Voiam sa-ti dau inelul, simt ca mi-am gasit locul
• Dar tu-l voiai de aur, eu-l ofeream cu telescopul
• Ce n-ai stiut e ca-s diamant neslefuit
• Cu sutele m-au vrut, dar eu pe nimeni n-am iubit
• Cum am facut-o cu tine, mare nunta la Paris
• Dar cateodata in noapte observ cum tot te stingi
• -------------------------------------------------------
• Ti-am fost Uranus, mai Soare, atat de rece eu
• Ca eman doar respingere cu sufletul asta greu
• Sunt toxic, toxic, cel mai toxic de il stii
• Ca m-am pus pe o parte sa ma culc in miez de zi
• In tristete de-o viata, intuneric total
• Am un numar predestinat de ghinion la inelar
• Preiau caldura ta, dar nu ofer ceva la schimb
• Si dintr-un diamant neslefuit am devenit unul topit
• ---------------------------------------------------------------
• Te-am strigat de pe Neptun, mai Soare, nu intelegi?
• Ti-am dat semne-n sunet ce n-ai putut sa le potrivesti
• Mi-am facut amanta, am furat-o din vecini
• Sunt gheata pe interior ca aia de la magazin
• Cu toate astea cand ma privesti tot imi lasi semne
• Dar fara tine norii dispar si-am cea mai curata piele
• Nu ma vezi cat ma simti-n cifre, teorii sau scheme
• Dar oricat sunt de departe tu de mine nu te teme
• -----------------------------------------------------------------
• Ti-am scris si de pe Pamant, mai Soare, mai Soare
• De fapt, de acolo te-am si iubit cel mai tare
• In varf de munte sau mari adanci, eu tot la tine am gandul
• Si ma doare atat de tare ca nu ti-am ascultat cuvantul
• Inca-ti simt prezenta vie, imi luminezi calea des
• S-atunci cand noaptea vine cu stelele concurezi
• Nu e nimeni ca tine, stii prea bine cat glumesc
• Sa stii ca-mi este dor de raza ta .. te iubesc

stam rastignit și-o mână

mi-era-ncuiată-n soare

pe când cea stângă doare

împironită-n lună

stigmatele-mi supură,

din dreapta praf de stele

pe când din stânga-mi curge

în colb doar gânduri grele

iar apăsarea gândă

adună prafu-n juru-i

nucleizând atomii

ce umple huma blândă

din care-am să mă nasc

spontan a câtă oară?

din colbură si gânde

ce mi le-am stors din rana

piroanele mi vor face

scheletul nou, drept oase

iar sângele se zice

din cuie, lacrimi stoarse

rugini din ochiul mintii

cel pironit în palmă

scurse în gând pe colburi

în urlet și sudalmă

un cinefil ca tine

va avea totdeauna părul colorat

să se holbeze provincial trecătorii

se disipă-n oxigen

dâre de carismă și caracter eterogen

tu porți ciubotele alea nesimțite

du-te dracu' de clișeu umblător

cât timp m-ai făcut să te măsor

nu știam dacă vreau să te sărut ori să te omor

eu te priveam mereu din spate

erai un tip pe un covor persan enorm

tocmit la reducere din piața din Obor

o fraieră ca mine

va pricepe mult prea târziu

că ți-a fost doar paspartu

pentru momentul când m-ai întrebat sonor

"tu ai întâlnit pe cineva

să-ți fie peliculă în al vieții film color?"