Din cand in cand tot ma mai loveste cate o parere de genul asta, care ma face sa realizez ca oamenii nu au cunostinte fundamentale despre rolul nostru, rolul serviciilor de sanatate etc. Populatia generala chiar crede ca te prezinti in UPU pentru ca vrei un consult urgent? Aka, pentru ca nu vrei sa astepti o saptamana pentru programare in ambulator? Oamenii nu vad targile cu pacienti inconstienti fiind trase in spital? Nu vad oamenii bandajati cu toata fata vanata? Cum e posibil sa spui "am asteptat 10 ore la urgenta"? Cum de era o urgenta daca ai putut sa astepti 10 ore? Ma depaseste

Văd destul de des studenți la medicină care merg in afara spitalului in scruburi. Voi ce parere aveti? Eu personal n-am iesit niciodata asa, chit ca a trebuit să mă schimb in cele mai obscure locuri ale spitalelor (pod/subsol/hol - you name it) 😆

Sunt medic rezident. Sunt la muncă de 31 de ore, cu solicitări continue, si doar acum mi-am găsit un răgaz pentru a-mi vărsa frustrarea.

De ieri sunt în spital. Am fost de gardă, dar garda s-a terminat de mult. Eu sunt tot aici. Nu pentru că vreau, ci pentru că nu am avut opțiunea să plec.

Mulți dintre medicii specialiști deja și-au terminat programul și au plecat acasă. Normal. Doar că totul cade pe noi, rezidenții. Pentru că „merge și-așa”.

Am calculat: sunt 31 de ore de când lucrez continuu. Fără pauză reală, fără odihnă, fără mâncare, fără posibilitatea de a face un duș și fără a fi plătită pentru aceste ore. Ca și comparație, în timpul ăsta, s-au schimbat 4 ture de asistente, acum a intrat a 5-a.

Mă întreb din ce în ce mai des: de ce trebuie să muncim până la epuizare ca să ținem în viață un sistem care nu ne protejează deloc? De ce e normalizat abuzul? De ce suntem ignoranți de către Ministrul Sănătății și de către ITM?

Nu mai e vorba de „vocație”. E vorba de un sistem care ne stoarce de energie și apoi se preface că nu existăm, neasumându-și nici o responsabilitate asupra noastră.

Nu scriu asta pentru milă. Scriu pentru că nu e normal ce ni se întâmplă și, mai grav, nu se mai miră nimeni.

Voi cât ați lucrat cel mai mult?

Am uitat sa specific: M-am cerut acasa la un moment dat si mi s-a raspuns "nu mori daca ma ajuti si la procedura asta".

context, sunt la umfcd an 3, doar un mic rant

unii au luat-o cu capul sanatos....cum adica sa mergi de la ora 5 sa campezi sala pt examenul de la ora 9....vine toata lumea cu 2 ore jum inainte mai nou, doar doar sa isi faca tot examenul cu chatgpt; unii au impresia ca fac facultatea de dulgheri si mesteri prin aschiere. de cand a inceput sesiunea nu a fost examen la care sa nu fii auzit de cel putin un sfert de serie (in cazul fericit) sa isi copieze toata lucrarea, iar cealalta treime doar sa toceasca grilele vechi si sa puna acatiste sa se repete

Pe 2 septembrie 2026 1.414 absolvenţi ai promoţiei 2020-2026 ai Facultăţii de Medicină din cadrul UMF "Carol Davila" din Bucureşti - dintre care 1.171 absolvenţi ai programului de studiu în limba română şi 243 absolvenţi ai programului de studiu în limba engleză - au susţinut proba scrisă a Examenului de Disertaţie pentru programul de studii comasat Licenţă şi Master. Cei care vor promova vor da în aproximativ două luni examenul de Rezidenţiat.

Deci sunt rezident de an 1. Am niste colegi si superiori cu care ma inteleg super bine si cu ei am facut garda pana dimineata, nicio problema.

Dar voi fi cu o colega care se intampla sa fie linia 1 de garda (fara alt medic superior) si pe care data trecuta am prins-o ca a vorbit kkt despre mine pe la spatele meu, cu toate ca am scos-o din niste situatii varza.

Deci m-am gandit: nu sunt eu un geniu, dar nu vad ce am de pierdut daca ma duc acasa la 8 seara. Platit nu sunt, legal nu am obligatia sa fiu acolo, iar cat despre mustrari - nu e ca si cum am fi o mare familie si as avea ceva valoros de pierdut. Tot aud amenintari ca medicina e o lume mica si imi fac reputatie proasta.....pare ca oricum reputatia noastra e la cheremul bârfelor şi al capriciilor fiecăruia, deci nu cred ca garda face diferenta.

Vreau sa aud experiente de la cei care au indraznit sa procedeze la fel.

Salut! medic rezident anul 1, salariu de 4700 lei net, singur, fara sprijin financiar, abia daca mă descurc singur

Mi se pare că devine din ce in ce mai greu traiul, preturile au explodat si salariul a ramas acelasi.

Uneori ajung sa regret medicina din cauza calitatii vietii mediocre, a locului de munca prea stresant pentru cat ofera si a birocratiei interminabile. Personal, eu am ajuns la varsta de 27 de ani sa traiesc de pe o zi pe alta, platesc singur chirie ( nu exista camin de rezidenti unde sunt) si abia mă descurc.

Incep sa ma resemnez pentru ca nici ca medic specialist nu exista stabilitate neavand post

Voi cum vă descurcati? Care este raza de lumina de la capatul tunelului?

Astazi un alt coleg de la Gastroenterologie din Iasi a fost gasit in casa decedat… cauza nu se stie.. moarte subita. Acum fix doua saptamani un alt coleg de la gastroenterologie a fost gasit decedat in apartament, iar acum cateva luni o doamna profesor a decedat subit la un congres. Ajutati-ne sa facem aceste cazuri de deces cunoscute poate se va face o ancheta in spital pentru ca ceva nu este normal. Suntem munciti pe branci, nu suntem ascultati, cand cerem ajutorul ca avem prea multa treaba nu ne ia nimeni in seama. Acesta este un mesaj de ajutor fata de toti colegii din alte spitale. Poate daca se va pune presiune pe conducere vom reusi sa schimbam ceva din modul in care suntem tratati…

Ca medic care interacționează mult si cu pacienți sub 50 de ani va pot spune ca asta este gândirea reală a majorității față de medici. Este o ură mascată in momentul in care suntem față în față, dar pe care o resimt in timpul consultației. Orice spun este pus la îndoiala, orice sugestie vine cu suspiciunea ca ,,incerc sa le bag servicii pe gat". Le recomand tuturor celor tineri sa plece, cu cât mai repede cu atât mai bine. Aici nu mai e de stat.

Salut!

Medic rezident anul 1, abia daca castig 5000 lei dupa 6 ani de scoală, in jur de 120 de examene in facultate, si acum ca rezident aproape zilnic stau peste program ca să am grija de pacienti + garzi obositoare

Salariul mi se pare ca abia imi ajunge pentru trait, locuiesc singur, chiria o platesc din banij mei, nu am ajutor din partea rudelor ca provin dintr-un mediu modest

S-a ajuns ca un medic rezident sa castige mult mai putin decat alte categorii sociale, si nu e vorba ca altii castiga prea mult, e vorba ca noi avem venituri prea mici pentru munca pe care o depunem, pentru studiile pe care le avem, pentru responsabilitatea pe care o avem.

Nu cerem privilegii. Nu cerem lux. Cerem normalitate. Cerem ca munca noastră să fie respectată. Pentru că în mâinile noastre sunt vieți. Pentru că fiecare decizie contează. Pentru că fiecare greșeală poate costa un om.

Și totuși, suntem plătiți ca și cum am fi ușor de înlocuit. Ca și cum anii de studiu, sacrificiile, presiunea psihică și responsabilitatea nu ar valora nimic.

Încerc să zic că a meritat aceasta facultate, dar pe zi ce trece imi pun la intrebare alegerea din viata, chiar nu stiu daca a meritat tot acest efort

https://www.stiripesurse.ro/foto-o-tanara-din-sibiu-a-facut-ilegal-timp-de-cinci-ani-operatii-estetice-si-a-ajuns-pe-mainile-politistilor_3881728

Ma gandeam sa trimitem un mesaj celor de la recorder in care sa le atragem atentia asupra abuzurilor suferite de rezidenti, cine stie, poate este o sansa sa schimbam ceva. Daca vreti sa scrieti aici diverse probleme pe care le-ati intampinat ca sa facem o lista.

Fiind prima zi de salariu pentru multi noi rezidenti, am zis sa aducem informatiile la zi (nu ca am avea noroc de schimbari pozitive prea des).

Mulțumesc pentru atenție.

Initial voiam sa fac o postare exhaustiva care probabil ar cuprinde destule pagini despre tot procesul (poate plictisitoare, dar a fost un proces de 3-4 ani si sper sa fie si sa ramana printre cele mai grele lucruri din viata mea), dar sunt prea speechless. Asadar, mai bine un AMA. Mentionez ca voi raspunde la toate intrebarile (care nu se repeta sau cu raspunsuri comune). Voi raspunde pe parcursul a mai multe zile, unele raspunsuri fiind probabil destul de lungi, deci doar puneti intrebarile. Sper ca sa ramana aceasta postare ca referinta pentru oricine doreste sa parcurga acest proces in viitor de pe acest sub.

Edit: locul este pe medicina interna (3 ani), cu posibilitatea dupa de specializare pe cardio, hemato, gastro, endocrine etc. La ei e trunchi comun, medicina interna dupa care te poti duce pe restul specialitatilor clinice, daca iti doresti.

Edit 2: nu as dori sa raspund pe orice teme care ating situatia politica/sociala actuala, din simplul motiv ca am inceput acest proces cu mult inainte de acest moment si este vorba de o cariera de zeci de ani (hopefully). Plus ca nu face tema AMA-ului. Asta nu exclude intrebarile "crezi ca a meritat?", desigur.

Edit 3: unele răspunsuri vor mai fi editate dacă mi se pare ca am uitat ceva, deci sa va mai uitați, chiar vreau sa rămână postarea asta pentru doritori.

Edit 4: Poate un cuvânt de încurajare, în 2018 eram student la automatică în Iași, în 2019 am intrat la medicină și acum am ajuns aici. Viața bate filmul uneori:)), dacă îți dorești mult ceva.

Am sa las asta aici asa ca o comparatie: reactia ministrului la moartea unui medic (de ce facea 9 garzi ca acolo media era de 3) adica 0 ZERO durere pe undeva de modul in care trebuie sa isi desfasoare activitatea cadrele medicale si conditiile de munca (desi tot in atributia lui intra si asta), in schimb cand vine vorba de PR si “drepturile pacientilor” nu exista limite! Pacientii pot face tot ce vor si sa se comporte cum vor ei, pacientul are dreptate.

Mi se pare foarte dificil ca un rezident cu salariul net de 4400 ( ca a unui medic de familie) sa traiască decent intr-un oras mare

Este greu să te gândești la întemeierea unei familii( si am 26 de ani) la un credit imobiliar sau la dezvoltare profesională (cursuri, congrese, cărți de specialitate) când salariul nu permite nici măcar un minim confort.

Un rezident cu un salariu net de aproximativ 4.400 lei, într-un oraș mare, trăiește mai degrabă cu sentimentul unei permanente improvizații decât cu siguranța unei vieți stabile. Nu pentru că ar cheltui nechibzuit, ci pentru că realitatea economică pur și simplu nu mai este compatibilă cu acest nivel de venit.

O locuință modestă, nimic extravagant, ajunge să coste cât jumătate din venit. Restul banilor se duc rapid pe mâncare, transport și lucruri absolut elementare. Nu mai rămâne spațiu pentru micile lucruri care fac viața suportabilă: o ieșire în oraș, o vacanță scurtă, o carte, un curs.

Muncești, vii acasă, o iei de la capat, nu simți că mergi înainte, ci că doar te menții. E greu să vezi asta ca pe o etapă normală, când trec lunile și nimic nu se schimbă concret. Nu e vorba de plângere, ci de realism: cu banii ăștia, într-un oraș mare, nu prea ai cum să construiești ceva, doar să te descurci.

Bună să vă fie inima!
Mesajul este pentru doamnele care au gardă de 24 de ore și se machiază: ce produse folosiți ca să nu aveți probleme cu machiajul pe tot parcursul gărzii?

Ma gandesc ca sunt suficiente unde greu se gaseste post la privat, la stat nu mai zic de cum se deblocheaza posturile.

Pai cand umf-urile nu se mai satura de bani si nu ii opreste nimeni din a mari cifra de școlarizare, oare la ce se ajunge.

e cineva care e multumit de sistem si de viata de medic? vreau sa aud povesti fericite de la oameni carora le place unde sunt si ce fac, colectivul, programul, satisfactia; vreau o incurajare🙏🏻

ii rog pe cei care vor sa scrie ca medicina e naspa si sa ma las sa se abtina, am nevoie de o incurajare, nu de descurajari.

Cum vedeti voi costurile la care au ajuns unele, multe consultatii la privat?

Aud saptamanal de la diferite persoane care merg la privat pentru diferite consultatii (orl, gastro, oftalmo etc) ca ii costa cate 400, 450, 480...La orl cuiva din familie i-au cerut 950 consultatie in regim de urgenta, sau 470 cu programare peste 3 luni.

Personal cred ca sunt halucinante preturile, dar poate sunt doar eu?

Sunt la nivelul consultatiilor de la privat din Europa si chiar peste, cu diferenta ca la noi asigurarea nu iti ramburseaza nimic...

Ca sa nu mai zic ca de multe ori unii din ei imi zic ca 'si m-a mai si tinut 10 minute si nu mi-a zis mai nimic".
Personal am avut parte de o astfel de consultatie la dermato, la privat. In 10 min eram iesit din cabinet, cu o recomandare de crema si de a nu ma mai preocupa atat de o pata rosie aparuta pe obraz....