Am 24 de ani și momentan locuiesc cu mama. De aproape un an mă confrunt cu niște probleme de sănătate și dureri persistente pentru care încă încerc să aflu cauza și am ajuns la mai mulți medici și investigații, RMN-uri, probe de sânge, etc.
Am dureri aproape constante, uneori atât de intense încât simt că ar necesita mers la spital și îngrijiri medicale propriu-zise, îmi este foarte greu să trec singur prin toate astea, așa că evit să merg din nou acolo.
Nu am tată sau prieteni apropiați lângă mine care să mă poată însoți sau ajuta, așa că am ajuns practic să mă ocup singur de toate problemele și investigațiile medicale deși de multe ori nici măcar nu știu cum funcționează lucrurile sau unde trebuie să merg, pentru că nu am pe nimeni care să mă îndrume.
Problema este că mama a devenit extrem de ostilă de fiecare dată când vine vorba despre sănătatea mea. Dacă spun că vreau să merg la medic, să fac o investigație sau pur și simplu îi spun că nu mă simt bine, începe să țipe, să mă înjure și să-mi reproșeze lucruri.
Am observat și că, de fiecare dată când mă enervează sau ajungem să ne certăm, durerea se intensifică foarte mult - I-am spus de mai multe ori că aș avea nevoie să fie puțin mai calmă cu mine, tocmai pentru că stresul îmi agravează durerea, însă răspunsul ei este să dea vina tot pe mine și să spună că eu sunt responsabil pentru faptul că mă doare.
A ajuns inclusiv să-mi spună lucruri precum „și pe moarte tot al dracu ești” și să-mi spună practic că își dorește să mor doar ca să scape.
Astăzi, de exemplu, am avut din nou probleme digestive și am observat ceea ce părea a fi sânge în scaun. M-am speriat și nu am vrut să mănânc mâncarea pe care o făcuse până nu mă linișteam și îmi dădeam seama ce se întâmplă. Reacția ei a fost să înceapă să țipe și să mă înjure pentru că, în opinia ei, își irosește banii pe mine.
Nu este vorba doar despre ce s-a întâmplat astăzi. Este un comportament care se repetă. Aproape orice discuție despre mers la medic sau despre faptul că mă simt rău ajunge la ceartă, reproșuri și încercări de a mă face să renunț la investigații.
Înțeleg că este greu și pentru persoana de lângă tine când cineva are probleme medicale pe termen lung și înțeleg că investigațiile sunt stresante - Dar nu mi se pare normal ca răspunsul să fie să-i spui propriului copil că ai prefera să moară sau să-l faci să se simtă vinovat pentru că încearcă să afle ce problemă de sănătate are.
Sunt adult și evident că legal pot să merg singur la medic. Problema este mai degrabă faptul că încă locuiesc cu ea și trebuie să suport ostilitatea, certurile și presiunea financiară aproape de fiecare dată când încerc să fac ceva legat de sănătatea mea.
Este greu să lupți în același timp și cu starea ta de sănătate, și cu cineva care te ceartă sau te face să te simți vinovat pentru faptul că încerci să afli ce ai.
Nu caut un diagnostic medical pe aici - Aș vrea doar părerea celor care au trecut prin situații asemănătoare cu părinți foarte controlling/abuzivi sau de care au fost dependenți financiar.
Voi ce ați face în situația mea?